Limba engleză, precum toate celelalte limbi străine, are 5 nivele la care se învaţă şi la care se testează: citit, gramatică, scris, ascultat şi vorbit. De cele mai multe ori, atunci când încercăm să ne autoevaluăm nivelul de cunoaştere ne raportăm la acestea ca la un tot unitar, fapt care duce deseori la o subapreciere a nivelului nostru real.
Citirea este una dinte abilităţile ce se dezvoltă cel mai rapid. Atât începătorii cât şi vorbitorii care nu au mai practicat de mult descoperă că pot extrage fără probleme ideea principală dintr-un text, chiar şi atunci când nu înţeleg toate cuvintele. Aşadar, fie că încerci să citeşti un document legal/eliberat de o instituţie, sau pur şi simplu un text literar ori articol, ai să descoperi că te descurci surprinzător de bine la receptarea mesajului transmis, chiar dacă per total consideri că mai ai de lucru.
Gramatica limbii engleze este ce-l de-al doilea nivel de evaluare al cunoaşterii. Fiind o limbă de provenienţă anglo saxonă, limba engleză are o structură gramaticală relativ uşoară, ce are la bază o schemă a timpurilor verbale pe care o poţi aplica cu lejeritate atunci când ai nevoie. Pe de altă parte, vocabularul de expresii al limbii engleze este deosebit de bogat, multe dintre ele neavând un echivalent direct în limba română. De fapt, acesta este motivul pentru care este considerată atât de atractivă şi la îndemână, şi motivul pentru care mulţi vorbitori preferă să împrumute cuvinte şi să o amestece în propriul limbaj de zi cu zi. Pe măsură ce ai să dezvolţi acesta abilitate, ai să descoperi că expresii din engleză descriu mai bine ceea ce simţi şi vei fi tentat/ă să le foloseşti fără să-ţi dai seama.
Al treilea nivel de cunoaştere este scrisul, de multe ori confundat sau evaluat împreună cu gramatica, însă ele relevă două aspecte diferite ale învăţării. În vreme ce gramatica testează corectitudinea redactării, scrisul urmăreşte abilitatea de a exprima cursiv şi coerent o idee. Este o altă abilitate ce se dezvoltă rapid, dar care de multe ori are o dificultate percepută disproporţionat datorită confuziei cu gramatica. Astfel, s-ar putea să consideri că încă nu te pricepi foarte bine la scris, când de fapt ai un nivel bun sau chiar peste medie, iar ceea ce trebuie să îmbunătăţeşti este gramatica.
Ascultarea se dezvoltă odată cu expunerea, de aici şi expresia de a „prinde limba” atunci când eşti între vorbitori. Este componenta care se învaţă în cele mai distractive şi interesante moduri, fără cărţi sau manuale. De la vizionarea unui film în engleză, la ascultarea unei melodii, a unui interviu sau chiar prin comunicarea cu nativi, abilitatea de a asculta se dezvoltă cu uşurinţă şi te pune faţă în faţă cu provocarea accentelor, dându-ţi posibilitatea de a observa subtilităţi ale limbajului caracteristice fiecăruia.
Vorbitul este o altă parte a învăţării ce presupune expunere şi practică, însă pe care de asemenea o vei stăpâni cu lejeritate dacă faci un efort susţinut. Dacă ai impresia că este dificil să te exprimi în engleză, s-ar putea să descoperi că tot ceea ce îţi lipseşte este un impuls şi un mediu care să îţi permită să practici şi în care să fii încurajat/ă. La început, nu îţi fie teamă că vei face greşeli, nu este nimic mai natural şi mai de aşteptat în procesul de învăţare. Atâta vreme cât vei putea transmite mesajul tău interlocutorului, te vei putea perfecţiona prin practică şi vei îmbina ascultatul cu vorbitul, până când acestea nu vor mai presupune un consum deosebit de atenţie din partea ta.
În concluzie, este foarte important ca atunci când te evaluezi să ştii că limba engleză are mai multe componente, astfel încât să nu laşi unul sau două aspecte la care mai ai de lucrat să te descurajeze. De asemenea, concentrează-te pe ceea ce te pricepi şi încearcă în timp să le îmbini astfel încât să fii satisfăcut/ă cu nivelul tău de cunoaştere, indiferent că te confrunţi cu o sarcină scrisă sau vorbită.
Photo:Designed by Freepik
